Notes to oneself

I like to write. I need to write in order to clear my thoughts, to help me understand and also to remember.

I like to walk random and travel anywhere (however I do have some favorites if I can choose, surely). I like to discover places, buildings, people, daily routine, but also emotions, and my way to treasure them is to memorize by photos. Many of the trips I’ve made (maybe all?) were actually seen through the camera lens rather than the naked eyes. Some may say this is a loss because you can’t enjoy what you see; I say it’s  a greater loss not to be able to see it again and again, whenever your eyes want to remember. Furthermore, not only your eyes.

I’m a researcher — or I like to dig in. Yes, there are a lot of meanings in that, but I only dig in order to discover (thus I don’t do people, I’m not a treasure hunter and I’m clearly not into gardening…). I’m trying to make an occupation out of being a researcher, but it seems to be quite a luxury I cannot always afford. Thus, sometimes it is only a hobby I don’t want to give up.

I like to share. “Sharing is caring” is not just some naked expression, I truly believe in it. If what I discover, write, see and photograph remains only for myself, it is equal to never discovered, written, seen and photographed. These are all some sort of knowledge, documents and witnesses. This is my asset.

I made this blog for all the reasons above. It is not my first blog; the first one was silly, shy, weak and it died. I hope to have learned something from it.

***

Îmi place să scriu. Îmi trebuie să scriu ca să mă descarc, ca să-mi pot explica și ca să nu uit.

Îmi place să mă plimb aiurea și să călătoresc oriunde (dar am și preferințe dacă pot să aleg, desigur). Îmi place să descopăr locuri, clădiri, oameni, rutina de zi cu zi, dar și emoții, iar modul meu de a le prețui este să le memorez prin fotografii. În multe dintre călătoriile pe care le-am făcut (sau toate ?) am văzut mai mult prin lentila camerei decât cu ochiul liber. Unii ar spune că e o pierdere pentru că în felul ăsta nu reușești să te bucuri de ceea ce vezi; eu zic că e și mai mare pierderea să nu poți să revezi ori de câte ori ochii tăi vor să-și amintească. În plus, nu doar ochii tăi.

I’m a researcher – sau îmi place să sap. Da, sunt multe sensuri posibile, dar eu sap doar ca să descopăr (adică nu lucrez oameni, nu caut comori ascunse și în mod clar nu le am cu grădinăritul…). Încerc să-mi fac o ocupație din cercetare, dar pare să fie un lux pe care nu mi-l permit întotdeauna. Prin urmare, uneori devine doar un hobby la care nu vreau să renunț.

Îmi place să împart. “Sharing is caring” nu e chiar o vorbă-n vânt, eu chiar cred în ea. Dacă ceea ce descopăr, scriu, văd și fotografiez rămâne doar pentru mine, parcă nu ar fi de fapt descoperit, scris, văzut și fotografiat. Toate înseamnă o formă de cunoaștere, de documentare sau de mărturie. Asta e averea mea.

Pentru toate motivele de mai sus am făcut acest blog. Nu e primul meu blog; primul a fost prost, timid, slab și a murit. Sper să fi învățat ceva din asta.

 

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Google photo

You are commenting using your Google account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s